Nu veni acum, când nu sunt eu.

Ajuns la capăt de drum, mă opresc.

Ajuns la capătul puterilor, cad.

Şi fără de cuvinte, tac.

Mi-e frică, sunt îngrozit.

Sper să nu apari acum,

şi sper ca paşii să-ţi întârzie.

Opreşte-te un minut,

să mă refac, să îmi revin,

să pot să îţi vorbesc.

Nu veni acum, când nu sunt eu,

când sunt ruine.

Când îmbrac zdrenţe,

când nu pot să vorbesc cu tine.

Te rog, mai zăboveşte-un ceas,

să mă ridic, să scutur praful,

şi amintirile ce dor.

Nu mă privi în ochi,

şi nu-ntinde mâna-n ajutor.

Prefă-te că nu sunt aici,

că nu mă vezi şi că nu-ţi pasă.

Treci azi pe lângă mine,

şi mâine,

mâine sigur voi fi bine.