Un ultim Sacrificiu

Ce glas ciudat şi fâşnet de cuvinte,
ajung să-mi gâdile urechea.
Răcoarea dimineţii,
cu umbră de iubire şi glas de bucurie,
mi-alină inima şi sufletul în ceasul trist.
O frunză se desprinde iar alta-n loc răsare,
când soarele blajin alungă norii-n depărtare.
Iar eu cu ochii înfriguraţi şi trupul amorţit,
ascult răcoarea dimineţii.
Ce-mi spune blând că totul va fi bine,
că va fi soare, când tu vei fi cu mine.
Mă-ncred în ceea ce nu văd,
şi-ascult ceea ce nu aud.
Îţi simt prezenţa cu al dragostei fior,
iar inima-mi încet se-nalţă,
spre cerurile vaste,spre nemurire.
Se duce-n albe zări, iar eu rămân fără de ea.
Oare mai pot trăii când ea m-a părăsit?
Oare se bucură acolo unde e?
Încerc să aflu, să îmi răspund,
când brusc, pe bolta înstelată,
inima mea, de dragoste e înconjurată.
Atunci cu un răsuflu uşurat,
mă sting şi mă îndrept spre cerul minunat.

Cea care ai fost o voi uita

Şi scriu aceste rânduri cu gându' doar la tine,
îţi scriu din inimă,ceea ce simt.
Cu pasiune îţi spun că mă gândesc numai la tine,
la cea care mi-ai fost o sursă de viaţă,
şi insipiraţie, îţi scriu să nu mă uiţi.
Încet cad lacrimi pe foaie,
iar scrisul mi-e atât de tremurat,
căci,tu,iubirea mea ai alungat.
O unde eşti, arată-ţi chipul cu zâmbetul tău cald,
mi-e atât de dor - un orizont îndepărtat.
Oceanele mă duc în depărtare,
plutesc,adorm şi-n larg eu mă trezesc.
Dar gândul meu e doar la tine,
în tine e speranţa mea,
nu-ntoarce spatele,nu mă lăsa,
nu spune "adio, te voi uita".
Am vrut să-ţi fiu alături,
să te ridic când deznădăjduieşti,
să-ţi spun cuvinte de îmbărbătare,
să râdem amândoi,să fim o lună şi un soare.

Zorii te-aduc pe tin' în gândul meu,
iar ziua, apune cu chipul tău pe cer.
Cad stele,lacrimi, pe pământ,
cad vise şi speranţe.
Se frânge biata-mi inimă,
căci tu la min nu te gândeşti.
Ai dat uitării tot ce-a fost,
şi nu mai simţi nimic,
nimic pentru acel ce lângă tine a fost.
Ce să mai cred...
când dulci cuvinte îmi rosteai,
şi zâmbete atât de fine..
oare, tu mie îmi zâmbeai?
E tot mai tristă inima,
Şi-ndurerată de nespus,
căci i-ai luat ce avea mai preţios.
Nu plânge inimă,nu te-ntrista,
chiar de e greu,amar,durere,
rămâi cu mine,nu te-ndepărta.
Căci într-o zi,din zări albastre,
o altă dragoste,durerea noastră va alina.
Rămâi cu min' nu mă lăsa.