Dacă acești pereți ar putea vorbi,
de m-ar putea înțelege
de mi-ar pricepe glasul și vorba,
suspinul, amarul..
ar fi posibilă fericirea
ar fi real zâmbetul,
și-o altă poveste ar fi
un altfel de sunet, o altă istorie.
Nu vreau sclavie
a tot ce mă-nconjoară.
Nu vreau acest "vreau",
să-mi fie țel în viață.
Ci vreau puține lucruri
să se schimbe,
să aibă altă formă
și sunet și culoare.
Vreau doar un glas
și doar o mângâiere,
un deget fîn
pe pielea-mi aspră
să-și plimbe alinarea.
Vreau ochii-mi uzi
batista de turcoaz să mi-i usuce.
Vreau doar un braț
unde să-mi sprijin capul
și s-adorm visând un vis,
în care-i doar fior de fericire,
și-n care eu sunt viu
precum mult răposatul,
tărâm din Atlantis.
