De ai să-mi
plângi
vreodată dragostea,
nu te-ntrista,
căci
eu voi fi răpus
întâi,
de tot ce azi mi-ai oferit
și
ani la rând
nu am putut avea.
De îmi
vei duce dorul pe-nserat,
nu te-ntrista,
căci
niciodată și
nicicând,
în
negură și-abis
nu se va pierde, vreo
lacrimă de-a ta.
De toate îți
vor spune să renunți,
nu renunța,
căci
eu sunt lângă
tine,
prin vis, prin glas, prin
orice adiere
eu sunt, voi fi... lumina
ta.
De crezi c-am să
te las
și-am
să presar în
urma mea
doar spini și
cioburi de durere,
nu te-amăgi
cu aste' vorbe
căci
eu în cufărul
cu lacăt,
mereu te voi păstra.
Și
dacă peste toate
te-ndoiesti de viitorul nost',
atunci te-anunț
în scris,
cu subsemnat,
c-am să
renunț la tot
și-am
să devin om însurat.
18 noiembrie 2012
