Rămăşiţe..

Strig -

Bucăţi de foc,

din mine se desprind.

Râd -

Aripi de vultur,

din mine se deschid.

Clipesc-

Lumina neagră,

în jur răsare.

Fug -

Roboţi de-oţel,

poartă sufletul meu.

Război, sunete şi strigăte,

se nasc din nisip.

Case părăsite,

ce-s îngropate în nimic.

Săgeţi întunecă orizontu’.

Paşi de soldaţi..

sunet de armură..

îngrozesc ochii,

prevestesc doar ură.

Cenuşă, praf, zgomot,

se-aşterne peste naţiune.

Soarele-i dispărut,

lumina-i parte din trecut.

Noaptea-i mereu trează,

întunericul e ochiul ce veghează.

Nimic nu a rămas,

pământul e uscat şi ars.

Verdele a dispărut,

albastru a putrezit,

visele-au mucegăit,

iar speranţa, precum un fum..

..s-a risipit.

Vioară şi Cărbune

Ascunsă-n mine e-o vioară,

armă a distrugerii.

Ţâşnesc din ea,

gloanţe şi durere,

sunete şi praf de puşcă,

cuţite..armonii tăioase.

Şi tu asculţi, neştiind,

dar eu cânt suferind.

Pe amandoi ea ne desparte,

pe mine în special,

mă-mpinge către moarte.

Cărbune ars e-n piept,

bucată tare de nimic,

ce-ocupă locul inimii.

Pompează negru sânge,

oxigenează tristeţea,

prin-n vene curge.

Aprinde focul inimii,

doar pentru a-l stinge,

Alină doar pentru a rănii,

spre vale mă împinge.

Oricine, oricând,

oriunde murim...

spre ceaţă păşim.

Cu vioara-n mână,

şi-un cărbune stins...

aşa ne despărţim?

La capăt de tunel,

ascult ecoul,

răspunsu' e la el.

Pian fara clape

O lumânare pâlpâie în noapte,

un ticăit de ceas, 

renaşte gânduri...învie şoapte.

O umbră pe foaie, o umbră în viaţă

pe care nu poţi s-o atingi,

nu poţi în palme să o strângi...

aşa e dragostea noastră.

Un viitor gri, un soare căldicel,

o ploaie rece, un cer înorat...

eu fără ea, tu fără el.

Lacrimi ce curg mereu în noapte,

o pasăre pustie,

sau un pian, dar fără clape.

O sabie ce taie fără milă,

nu ţine cont de sentimente,

de inimă, de dragoste sau complimente.

O forţă ce zdrobeşte, ce sfărâmă,

nu dragoste şi flori ci ploaie şi furtună.

Nu-mi este dat decât, să mai visez,

cu ochii-nchişi iubirea s-o găsesc.

De e aşa, mai bine orb să fiu,

voi fi preafericit, voi fi om viu.