duminică, 28 august 2011

De mult e gri şi plin de nori.

De mult e gri,
şi plin de nori.
De mult e trist.
De mult acelaşi cântec,
şi-acelaşi plânset de chitară.
Aceiaşi dramă,
aceleaşi vise,
în care
totul arde…
totu-i menit să moară.

De mult e gri,
şi plin de nori.
De mult e toamnă.
De mult e doar noroi,
şi-aceleaşi străzi pustii,
aceleaşi frunze ruginite
aceiaşi zdrenţuiţi copii.
Ce fug atât de obosiţi,
Goniţi de neatenţie…
de lipsa de părinţi.

De mult e gri,
şi plin de nori.
De mult nu mai respir.
De mult am renunţat.
Acelaşi aer infectat,
aceiaşi oameni
cu-aceleaşi vieţi.
Totul la fel,
manipulare şi tăcere…
aceiaşi conştiincioşi adepţi.