miercuri, 30 noiembrie 2011

Un ieftin surogat


Mă-ntreb,
unde s-a pierdut copilul din mine?
unde s-a dus
cine l-a furat,
cine l-a ascuns?

Mi-e dor să fiu copil
un dor ce doare.
Nebun, fără de griji,
fugind mereu după apus
şi după soare.
mi-e dor să vin murdar acasă
cu haine rupte, zgâriat,
blând mama să mă spele,
în haine noi,
să mă aşez în pat.

Mi-e dor de cireşe
şi de vară.
Mi-e dor de omul de zăpadă
de frunze, primăvară.
Azi totul e doar un album
o amintire,
un foc, dar, fără fum.
O gaură imensă-n timp,
un fir prelung
ce s-a’ntrerupt,
s-a’ndepartat.

Azi, sunt,
sunt ieftin…surogat.

vineri, 4 noiembrie 2011

Balon cu sânge

Simt fiorul rece…
cuțitul cum taie
și sângele cum curge.
Simt pielea,
precum un cauciuc
se sfâșie
și venele cum crapă
iar sângele țâșnește..
ochii pătați
și părul, și fața.

Simt norii și fulgii
simt greutatea lor
și puful auriu
din zorii de cristal.
Simt nemurirea
și glasul bătrânului amiral.

Valuri de vânt
mă izbesc
mă doboară…
mă pun la pământ.
O pătură de rece
de frig și de fior
pe corpu-mi se aștern
și tremur și urlu
precum un câine… mor.

Și-afară totu-i trist
și ziua mai c-apune,
sau poate-s ochii mei
și firul vieții ce mă ține,
sau poate soarele mă ocolește
poate doar lacrimi curg
poate-i final,
poate-i sfârșitul,
din astă poveste.

joi, 3 noiembrie 2011

Suflet oropsit

Fugind după medicament,
pe strada-ntunecată,
m-am regăsit...
și-am plâns.
Ca oglindirea unui lac,
și ochi în ochi,
pe el, pe cel de mâine
l-am văzut.

Era atât de trist
și zdrențuit,
cu riduri grele
și ochii de păianjen.
Privirea-i cobora doar în pământ...
era fereastră spre mormânt.

Și-am plâns,
am plâns cu-amar
de chinui greu
de viața-i de fugar,
de mâinile-i fragile
cu părul încâlcit
papucii rupți…
uscate vine.

M-am aruncat în întuneric
în dosuri uitate
și am răcnit.
Mi-am încleștat mâinile
mi-am zgâriat fața
și-am rupt toate hainele…
am adormit.

marți, 1 noiembrie 2011

Îndrăgostitul din Adana


Într-o duminică ne-om revedea…
e veche povestea.
Într-un oraș ne-om săruta,
îl știi și tu,
îl știu și eu
îl știe ceru-aprins,
pașii il știu
la fel și inima.

Ce zi,
ce melodie fină...
Ce basm se va dezlănțui
atunci când noaptea,
în brațele-mi te va găsi.
Precum Bellerophon
mă voi lupta cu el...
   Chimera…
ce-ți dă târcoale
și-ți roade tinerețea
și aurul din ea.

Farul din Alexandria
e înc-aprins.
Stă sfidător și luptă,
pentr-o speranță
pentr-o idee,
pentru un vis
un bob de grâu și o sămânță,
ce într-o zi,
dumincă să fie,
are să crească,
are s-aducă rodul
anilor pierduți,
și-are să-nvie.

O viață pierdută,
e-o viață fără tine
și-o astă viață,
e cea mai cruntă mărturie.
În fața zeilor ce ne-au născut
ce ne-au iubit
și dragostea,
în amândoi au zămislit.

Mă simt dator,
dator până la moarte
să te iubesc…
trei secole și-un veac.
Să pun arvună,
trupul și viața mea,
timpul și banii…
toate le dau
să gust din nemurirea ta.

Ești suflet nebun,
îmi spuse demonul din iad.
Te-am auzit ce îți dorești
și-am luat aminte
la ce-ai cerut.
Dă-mi astăzi tot,
și-ți dau ce vrei.
Îți dau o clipă,
și-un ceas, să fii cu ea.

Dar tinere ascultă...
te vei aprinde-un ceas,
că să te pierzi
într-un văzduh,
într-un pustiu de orizonturi?
nu om, nu zeu,
nu tu ființă, nu tu stea.
Doar pentru-atât?
Doar pentru ea?

Ieși pe fereastră-n miez de noapte
și vars-o lacrimă,
de-al tău răspuns
e sigur...Da.