Iubirea noastră...n-a secat.

Mă dor ochii de când chipul nu ţi-am văzut,

urechile îmi ţiuie,

şi mintea mi-a înnebunit.

Ţi-am uitat glasul,

ţi-am uitat culoarea ochilor,

dar nu ţi-am uitat iubirea.

Am uitat ce-nseamnă primăvara.

Am uitat cum sună,

râsul unui copil.

Am uitat cum e să fii copil.

Am uitat de mine şi sufletul meu,

luptând să ţin în viaţă chipul tău.

Şi anii au trecut...

cocorii au tot venit şi au plecat,

dar eu

rămas-am să te-aştept,

mereu acolo, lângă lac.

De-atâta aşteptare,

găsit-am lacul plin cu stufi...

era pustiu, era secat.

Unde te-ai dus iubire?

Te rog a-mi spune,

ce s-a-ntâmplat?

Eu încă te aştept,

iubirea-ţi caldă, n-am uitat.

Te rog, revino,

Iubirea noastră...n-a secat.