Mozaic emotional

O mie de bucăţi de spaţii goale

o mie de raze de suflet,

o sută de valuri,

gânduri murdare… iubiri amare.

 

Umbre ce ard

mai rău ca nisipul de mare

îmi scot în ochi iluzii şi fantome.

Un măr şi-o pară,

tigrii, rechini, pisici de mare,

mă otrăvesc cu-a lor privire,

hipnotizat,

mă'ndrept spre amorţire.

Dinţi galbeni, stomace goale.

Închid ochii, vreau să visez.

Să mă scufund

în întuneric de coral,

să mă alint printre tăişuri

prin vârfuri ascuţite de fildeş colosal.

 

Să rupă cineva aceste cârje efemere

a dragostei placere,

căci mă rănesc şi mă acuză

mă fac să cred că sunt normal

când diagnosticul e clar: bolnav mintal.

 

Candelabre de argint murdare

ziduri crăpate de soare,

furnici ce mor

cărând propia casă,

călcate în picioare.

Schizofrenie

Iubit-am o fată cândva,
iubit numai pe ea.
Iubitul ei eu sunt acum
dar n-am culoare nici parfum,
ca să-i arăt că sunt la fel
bărbatul rupt din Dumnezeu.
Aş face-orice
oricât e de făcut,
ca să-i arăt că sunt la fel
frate-nfraţit cu Prometeu.
Dar stânjenit sunt de prezenţa sa
şi tac în preajma ei… şi plâng.
Adânc în suflet mă consum,
aş vrea să mor
şi dragostea să i-o trimit postum.

Aş vrea să-i las inima-n dar
să-i las ce am mai scump,
dar n-am nimic atât de valoros
nimic ce cântăreşte greu
nici lemn sculptat, nici albatros,
căci tot ce am e-o inimă arzând.
Dar toţi îmi spun, că-i un nimic.
Că dragostea.i iluzie şi proză,
o clipă ce zâmbeşti,
dar mai apoi un veşnic inamic.
Ce te consumă, oboseşte,
ce-ţi dă puteri de neînchipuit,
dar mai târziu te plictiseşti, nu te-plineşte.

Şi te întrebi, parcă virgin,
ce-i dragostea,
de am crezut şi eu în ea?
De m-am lăsat chiar amăgit,
pierdut-am nopţi iar de prieteni am fugit?
Ce-i sentimentul ăsta nou
ce-mi fură tinereţea,
şi-mi arde pieptul surâzând?
-Un drog amar ce-ndepartează bătrâneţea?-
Nu ştiu răspuns’ l-aceste întrebări
nici vorbă de-a pricepe,
doar ştiu că te iubesc enorm.
Iar de nu-ţi spun, iubita mea,
te rog a mă-nţelege.