duminică, 19 august 2012

Am făcut greşeli


Am făcut greşeli,
lucruri ce nu se pot ierta
nu se pot uita,
nu pot fi aruncate în mare,
pierdute pe veci.

Am fost slab şi eu,
am căzut şi-am scos sabia
a fost,
dar a trecut.

Azi privesc în urmă
şi-mi pare rău,
regret, căci nu e bine
să laşi urme de tristeţe,
în fiinţe pământeşti.

Lacrimi şi vorbe de căinţă
nu-şi au rostul acum,
căci timpul a cicatrizat
răni adânci şi reci,
dar eu,
eu... rămas-am trist pe veci.


sâmbătă, 11 august 2012

De aş putea să ţip...

De aş putea să ţip
să-mi smulg inima din piept,
scuipând tot ce-i amar şi negru
aş face-o far’ să mai aştept,
fără s-ascult pistolul de la start
far’ să privesc în stânga şi în dreapta,
fără un El şi far-o Ea
fără un Sus şi far-un Jos.
Aş fi atât de liber,
salvat de mârşave prejudecăţi,
de ură şi minciună.

Dar uite că nu pot,
 nu pot să ţip, să zbier,
nu pot să-mi frâng plămânii
ci vocea mea-i tată de rugină,
securea înfipt-adânc la rădăcină.
Sunt prizoner, înfășurat în lanțuri,
supus la chinuri de tăcere
un an, o lună,
etern-amară miere.

De-aceea aştept din ceas în ceas,
să vii la mine,
să mă dezlegi, să pui la loc
și să aduni ce-a mai rămas:
o vorbă-un glas, o mângâiere,
un fir de păr,
o-mbrăţișare sau un pas.
Să fiu din nou la fel,
ba chiar mai mult decât am fost.
Să mă ridic, să mă-nfior
să lepăd pielea veche
și sufletul căzut…
să le arunc, să le omor.