M-am săturat

Aş vrea să fiu,
să mă ridic, să strălucesc,
să uit de tot ce-a fost
căci nu mai pot să strig şi să mă lupt
cu lanţurile ce mă leagă
şi îmi doboară sufletul,
mă ruginesc.
M-am săturat să tot păcătuiesc
gândind la despărţire,
la moarte ca fericire.
M-am săturat să-mi văd sicriul
şi oameni ce privesc
la un cadavru şi o groapă,
m-am săturat de-acest vis grotesc.
M-am săturat să tot suspin
să cad pe trepte
de jos înspre mai jos,
să tot privesc în sus,
şi să oftez.
M-am săturat de iarna asta crudă,
m-am săturat să inhalez
amar şi negru,
plămâni, rinichi distruşi,
piele uscată,
şi ochi îndureraţi... răpuşi.
M-am săturat de cântece şi poezii,
m-am săturat să văd
oglinda-n fiecare zi,
să văd ce am ajuns
şi ce puteam a fi,
să văd pierind în zare
vise, persoane, prietenii,
să văd cum îngerul din mine moare.
M-am săturat de tot,
căci totul mă dezgustă,
prea multă suferinţă
cu mult prea multă-oroare,
m-am săturat să fiu moluscă,
m-am săturat şi doare.