Iubirea-i ca o sticlă

Prinde-mă de mână,
vreau să mă trezesc.
Vorbeşte-mi încet şi blând,
căci vreau să te iubesc.
Vreau de mână, sub clar de lună, să păşim,

cu tine să vorbesc,

de piept să te lipeşti, şi să iubim.
O stea, un fir de iarbă, o adiere,
un glas, un zâmbet şi-o fină mângâiere.
Prinde-mă de mână,
un vers să îţi şoptesc.
Priveşte-mă în ochi,
zâmbeşte, te iubesc.
Nimic nu mai contează,
şi timpul n-are sens,

căci clipele-s atât de fermecate,
iar tu eşti prea frumoasă,

regină şi crăiasă,

prinţesă şi mireasă.
Renunţă la castele şi palate,
şi vino să trăim,
viaţa-n realitate.

Agonia şi extazul,
bucuria şi necazul.
Prinde-mă de mână,
alungă orice frică,

închide ochii şi iubeşte,
Iubirea-i ca o sticlă.