vineri, 24 aprilie 2009

Glasul!

Zambesc la glasul vocii tale,
E rupt din cer sau e din soare?
Sa-l pretuiesc mai mult as vrea
Sa nu se stinga ca o stea.
Sa fie al meu , sa-l pot pastra
Sa-l pot avea pe veci asa.
Se risipeste prea usor...
Se duce totul parca-n zbor,
Si-ncerc sa-l prind ca sa-l cobor,
Il trag,il prind si...il omor.
Dar vai,l-am strans cu mult prea tare,
Si-acum e mort si el dispare.
O glas duios si bland,fara asemanare,
Vino innapoi, imi cer iertare
Caci fara tine totul astazi...moare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu