sâmbătă, 1 martie 2014

Toamnă albastră

Toamnă albastră
vârtej de frunze și noroi,
ia-mă de mână
să fim doar noi, noi amândoi.
 
Toamnă gălbuie
stinsă de arșiță, dureri,
ajută-mă să fug
de calde primăveri.
                  
Toamnă pustie
eu doar pe tine, 
te iubesc.
Căci tu ma faci plăpând
mă-mbraci și mă gătești.
 
Iubită toamnă
din povești,
de ce mă lași să-mbătrânesc?
Nu-ți pasă 
de sângele-mi aprins,
de zâna din povești?
 
Toamnă urâtă,
ce prin ferestre tot zâmbești,
nu te mai plac
căci m-ai distrus
și-ntr’un castel m-ai aruncat,
la min' nu te gândești.
 
Toamnă pierdută
prin livezi,
ne-am separat
unul de altul,
amar îndepărtat.
 
Toamnă tăcută
eu sunt în pat,
cu ace-n vine și flori la cap
mă duc spre iarnă,
de tin’ eu mă despart.
 
Toamnă iubită,
mai spune-mi  înc-odat',
că sunt al tău
că sufletul nu mi-e deșart.
 
Toamnă frumoasă,
de tin' nicicând nu mă despart,
și-mi pare rău că te-am urât
și mult te-am alungat.

Dar azi și-acum
regret de tot,
căci eu am vrut
mereu să fi a mea,
cu nim’ să te împart.
 
Toamnă apusă,
o frunză să-mi citești
ce-i dulce poezie,
și-înc’atât eu mai doresc,
în zori de zi 
să fii la al meu cap,
s-adorm pe-al tău covor
pe frunze-ntunecate,
să fug și să cobor.
 
Mă doare tot dar râd chiar dacă… mor.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu