Am făcut greşeli,
lucruri ce nu se pot ierta
nu se pot uita,
nu pot fi aruncate în mare,
pierdute pe veci.
Am fost slab şi eu,
am căzut şi-am scos sabia
a fost,
dar a trecut.
Azi privesc în urmă
şi-mi pare rău,
regret, căci nu e bine
să laşi urme de tristeţe,
în fiinţe pământeşti.
Lacrimi şi vorbe de căinţă
nu-şi au rostul acum,
căci timpul a cicatrizat
răni adânci şi reci,
dar eu,
eu... rămas-am trist pe veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu