Bună ziua fată,
îţi tot spun,
mai bine de o lună.
Plutesc prin aer,
cu ochii-nchişi,
cu mâinile legate,
covalescent de-o săptămână.
Gândind că nu te-oi mai vedea,
îmi fac un tatuaj,
cu ochii tăi
pe braţul drept…întreaga mână.
Te-nregistrez pe-ascuns,
să te ascult mereu,
fugind pe-acoperiş,
sub clar de lună.
Mă ameţeşte-n cap,
un ţipăt de pisică,
ce-i în călduri,
iar el nu e, să-i cânte-n strună.
O izgonesc cu-njurături,
să plece imediat.
Eu sunt rănit, ea-i doar nebună.
Mă uit în jos,
aş vrea să sar,
să sar în cap…să-mi rup o mână?
Ce as simţi?
Durerea-n dragoste..
plăcerea-n durere,
a întunericului vină?
M-ai vizita-n spital,
cu supă şi banane
sau te-ai scuza,
c-ai musafiri, întreaga lună?
M-am săturat de întrebări,
mă duc în casă,
şi mă arunc în pat,
visând o viaţă bună.
visând o viaţă bună.
Is cool :)
RăspundețiȘtergere