Nimic, doar fericirea.

Nu mă privi în ochi,

cerşindu-mi iubirea.

Ia-mă de mână

şi spune-mi neştiute.

Nu-mi adu flori,

cadouri scumpe, diamante.

Adu-mi ne-nţelesul,

creaţii şi cuvinte.

Nu imita bumbacuri,

aluzii fanteziste.

Dă-mi spontaneitate

şi suflul ce-i în tine.

Ascunde-mă la piept,

în buzunarul pielii tale.

Nu în fantome virtuale

şi în roboţi contrafăcuţi.

Nu am nevoie de nimic

de nu eşti tu,

spinul frumos,

cosaşul mic.

Nu mai veni

de nu eşti tu.

Nu-mi mai zâmbii,

iar viaţa nu mi-o obosi.

Ce-alegi sa faci

şi cine eşti?

Nu te amăgi

c-ai să înşeli

dreptatea mea

cu dulci poveşti.

Iar dacă spui

că mă iubeşti

luptă s-arăţi,

să-ţi dovedeşti.

Creeaz-o lume pentru noi.

..speranţă vie.

O scară

pentru lumea de apoi.

Îmbălsămeaz-o cu urât

şi cu noroi,

s-o curăţăm,

să o schimbăm.

Ca mai apoi

să-mbătrânim

şi să murim

de mână amândoi.