O lumânare pâlpâie în noapte,
un ticăit de ceas,
renaşte gânduri...învie şoapte.
O umbră pe foaie, o umbră în viaţă
pe care nu poţi s-o atingi,
nu poţi în palme să o strângi...
aşa e dragostea noastră.
Un viitor gri, un soare căldicel,
o ploaie rece, un cer înorat...
eu fără ea, tu fără el.
Lacrimi ce curg mereu în noapte,
o pasăre pustie,
sau un pian, dar fără clape.
O sabie ce taie fără milă,
nu ţine cont de sentimente,
de inimă, de dragoste sau complimente.
O forţă ce zdrobeşte, ce sfărâmă,
nu dragoste şi flori ci ploaie şi furtună.
Nu-mi este dat decât, să mai visez,
cu ochii-nchişi iubirea s-o găsesc.
De e aşa, mai bine orb să fiu,
voi fi preafericit, voi fi om viu.
FAINA POEZIA
RăspundețiȘtergere