Un vis, un gând şi o speranţă

Mă simt singur prin mulţimea covârşitoare,

căci nimeni nu-i ca min’,
în gând şi în visare.
Nu-i nimeni pe drumul meu,

pe-a mea cărare.
Oare fug eu prea tare?

oare sunt nevăzător,

la cei din jur..

..alerg cu nepăsare?

Ce va urma...
soare sau nori?
O lacrimă sau zâmbet..?
..mă-ntreabă al meu cuget.

Prin arşiţa dogorâtoare,
păşesc încet, păşesc agale.
Purtând în spate sac de întrebări,
şi însetat de adevăr,

o, cât de rău mă ard a mele frământări.
Aş vrea un strop pe faţa mea,

încet să se prelingă.
Un picur de apă,
focul inimii să stingă.

O ramură de fericire,
în cioc de porumbel.

O pată de culoare,

să am pe-al meu penel.

Şi să pictez la nesfârşit,

tabloul meu nemărginit.

Un vis, un gând şi o speranţă,

e ceea ce mă face fericit.