Exist deşi nu vezi...

Sunt ceea ce nu sunt,
ajuns-am să nu mai exist.
Căci eu exist dar nu mă regăsesc.
stau uneori şi mă gândesc,
apoi,privesc la mine,
dar nu l-acel ce-ţi scrie acum,
ci într-acel ce-l vezi pe drum.

Şi mă întreb de ce nu pot să intervin..
de ce-s fantomă în propria-mi viaţă?
Care a fost acel moment,
acel ce m-a îndepărtat?
Îndepărtat de mine..acel ce are viaţă.

Exist dar nu sunt eu,
acel ce zilnic, un drum întunecat trasează.
Sunt umbra neagră din trotuar,
ecoul amorţit şi tristul amărât fugar.

Încerc să-ţi spun,să-ţi relatez,
dar e în zadar,
căci tu exişti, dar eu sunt umbră pe trotuar.

Şi de-ai să vezi o tristă umbră în noapte,
să nu te-ndepărtezi,căci eu exist,dar tu nu vezi.