Abandonat!

Bezmetic prin pustiu acum eu rătăcesc,
căci totul mi-e ostil.
Natura mă refuză iar soarele mă ocoleşte.
E numai umbră şi deşert,
iar spinii-s peste tot,
amarnic mă-ncolţesc.
Şi frigul se-nteţeşte,
Căci cavalerul negru al nopţii,
urlând în zare, se zăreşte.
Iar ,focul amintirilor de vis,
e prea firav să mă-ncălzească.
Se stinge brusc, refuză să mă-ocrotească.
Rămân în frig pierdut şi întristat,
uitat de toţi,abandonat.