Departe de oras!

De unde să încep?
Să îti descriu,ce vad,ce simt,ce e aici,
Dincolo de ziduri,departe de oraş.
Eu,soarele şi micii mei amici.
Printre atatea simfonii,
Şi sute de mişcări,acrobaţii,
De păsări mari,pînă şi furnici,
Chiar soarele şi luna cu toţi îmi sunt amici.
Iarba verde,copacul înflorit,,
Şi micul carabuş,ce pare obosit.
Totul e plin de viaţă,
Şi tot e-n armonie.
Iar păsarile-mi spun în ciripitul lor,
Că printre ele, eu mi-s un dirijor.
Iar soarele imi spune că pleacă de pe cer,
Şi-mi lasă cheia nopţii,luna,cu al ei mister.
Cu toţii se retrag,se duc in lumea lor,
Dar mîine din nou ne-om întîlni,
Şi vom cînta şi-om povesti,
Pan’ noaptea străjer ne-o fi.