În cimitire stau şi plâng
în beznă şi durere,
născut fără o inimă
care să doară
Şi nici fără plămâni.
Născut am fost fără un scop,
fără un ţel în astă viaţă.
Născut din poftă şi plăcere,
Cu-amărăciune’n suflet
fără a mamei mângâiere.
Şi am crescut în chin,
Luptând în somn cu umbre.
Şi am crescut fugind,
sperând să uit de feţe sumbre,
am tot crescut… murind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu