De ai să-mi plângi vreodată dragostea

De ai să-mi plângi vreodată dragostea,

nu te-ntrista,

căci eu voi fi răpus întâi,

de tot ce azi mi-ai oferit

și ani la rând nu am putut avea.

De îmi vei duce dorul pe-nserat,

nu te-ntrista,

căci niciodată și nicicând,

în negură și-abis

nu se va pierde, vreo lacrimă de-a ta.

De toate îți vor spune să renunți,

nu renunța,

căci eu sunt lângă tine,

prin vis, prin glas, prin orice adiere

eu sunt, voi fi... lumina ta.

De crezi c-am să te las

și-am să presar în urma mea

doar spini și cioburi de durere,

nu te-amăgi cu aste' vorbe

căci eu în cufărul cu lacăt,

mereu te voi păstra.

Și dacă peste toate

te-ndoiesti de viitorul nost',

atunci te-anunț în scris,

cu subsemnat,

c-am să renunț la tot

și-am să devin om însurat.

18 noiembrie 2012