Ce fericiţi eram odată!

M-am dus să-ngrop a mele gânduri,

în solul brun fără de viaţă.

Să povestim de cum era odată,

când soarele mereu ne încălzea,

apoi ne răcoream în ploaia caldă de argint.

Ce fericiţi eram odată...

eu un copil şi tu o floare-nmiresmată.

Trăiam sub cerul liber, lipsiţi de-a zilei griji.

Zburdam prin lunci şi prin livezi,

adulmecând polen din trandafirii cei aprinşi.

Ce fericiţi eram odată.

Aveam doar soarele deasupra noastră

şi solul brun ce ne-ncălzea picioarele înguste.

Fugeam desculţi prin iarba verde mătăsoasă,

cu-acelaş glas ce se-auzea când noi mergeam spre casă.

Ce fericiţi eram odată, 

eu un baiat şi tu o fată.