sâmbătă, 12 septembrie 2009

Scrisoare..

Pe unde merg sau , când visez,
în preajma mea, un chip zăresc.
Apoi, 'naintea ochilor, încep să se perinde,
imagini,sunete şi amintiri.
Deşi doresc uitarii să le dau,
nu reuşesc, nu am scăpare.
Sunt victima surâsului blajin,
întemnitat de-atâtea zile.

De ce-mi provoci asemenea durere,
şi răni adânci fară de leac?
Căci ştii prea bine..
că sunt departe şi că zac.
Aş vrea să pot să strig în miez de noapte,
şi tu să mă auzi, să-mi fii aproape.
Dar iată-mă atât de slab, neputincios,
o mână de ţărână, purtată-n vânt, fără folos.

Deşi îmi eşti cea mai strălucitoare stea pe cer,
distanţa până la tine, e ca un zid de fier.
Aş vrea de multe ori cuvinte dulci să îţi rostesc,
dar până ajung pe cer la tine, se pierd, se risipesc.
Nu pot să fac nimic de-aici jos,de pe pământ,
ci doar s-aştept,s-aştept şi să privesc.
Adorm încet, cu gându doar la tine,
spunându-mi: ' las că, mâine, mâine vine! '

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu