joi, 29 ianuarie 2015

Ascuns de ochii tuturor

Ascuns de ochii tuturor
de vorbe şi cuvinte,
de zâmbete sau rugăminţi,
alunec iar în vechile obsesii compulsive.
 
Nu mai vreau şi nu mai pot,
m-am săturat şi-s mult prea obosit.
Mă doare tot,
şi-s plin de răni pe corp.
Mă descompun şi mă separ,
mă pierd în noapte
mă pierd în umbre şi în şoapte,
cuvinte de amor, cuvinte dulci,
cuvinte ce mereu mă dor.
 
Dor toate amintirile din viaţa mea,
dor clipele când jos am fost
când nu puteam să mă ridc,
când eram gol, eram nimic.
Am fost, prea multe zile-am fost,
un gând murdar,
ascuns în negrul post.
 
Mă-ndepartez de foaie şi stilou
căci mi-e ruşine cine sunt,
sunt deghizatul om nebun.
Sunt viermele ce suge seva,
sunt norul ce umbreşte,
sunt Belsaţar, păcatul ce domneşte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu