Actorul mut

Aștept finalul acestei piese,

prea lungă și prea veche.

Părăsesc decorul,

lăsând în spate scena

și-atâtea măști de care m-am scârbit,

m-am săturat,

sunt obosit.

Scenarii ieftine, texte repetate în exces,

aceiași spectatori cu-aceleași critici

și falsul interes.

De-ajuns cu jocuri de cuvinte

cu încercări rușinoase

de-a mima o viață artificială.

De-ajunsă orbire, ajunge prefăcutul.

Mai bine să mă țină-n lanțuri adevărul

decât minciuna să-mi fie fericire

 și ei să îi fiu rob…necunoscutul.

Nu-mi trebuie nimic de-aici,

doar muzica și apoi să plec,

spre-un nou început…

spre unul liniștit și mut.