Alerg spre tine, mă lupt din răsputeri,
încerc s-ajung...un strop de viaţă să-mi oferi.
Mă zbat în lanţuri şi mă rănesc,
de-ai ştii ce mult s-ajung la tin' doresc.
Să uit de tot şi rănile să-mi legi,
să fie soare şi lângă mine, pas cu pas să mergi.
Aş fi atât de fericit, atât de bucuros,
căci doar cu tine viaţa prinde rost.
Şi chiar de-ar fi să mă înşel,
se merită să lupt căci nu e vorba de-un oţel.
Ci de-o fiinţă plăpândă, delicată,
cu sentimente, vise...lipsită de prejudecată.
Se merită să lupt, până la ultima suflare,
se merită să risc căci doar aşa găsi-voi alinare.
Mai stai un ceas, aşteaptă-mă la fel,
mă voi lupta, venind cu-al biruinţei dârz drapel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu