Un vis, un gând şi o speranţă

Mă simt singur prin mulţimea covârşitoare,

căci nimeni nu-i ca min’,
în gând şi în visare.
Nu-i nimeni pe drumul meu,

pe-a mea cărare.
Oare fug eu prea tare?

oare sunt nevăzător,

la cei din jur..

..alerg cu nepăsare?

Ce va urma...
soare sau nori?
O lacrimă sau zâmbet..?
..mă-ntreabă al meu cuget.

Prin arşiţa dogorâtoare,
păşesc încet, păşesc agale.
Purtând în spate sac de întrebări,
şi însetat de adevăr,

o, cât de rău mă ard a mele frământări.
Aş vrea un strop pe faţa mea,

încet să se prelingă.
Un picur de apă,
focul inimii să stingă.

O ramură de fericire,
în cioc de porumbel.

O pată de culoare,

să am pe-al meu penel.

Şi să pictez la nesfârşit,

tabloul meu nemărginit.

Un vis, un gând şi o speranţă,

e ceea ce mă face fericit.

Aleg să zâmbesc

Viaţa mea azi e ruină,
dar mâine poate fi un rai,
depinde de mine.
Azi poate dau 'napoi şi nu mai lupt,
dar mâine stau pe baricadă,
cu sabia scoasă, gata să fac dreptate.
Şi poate azi e noapte şi e gri,
dar mâine va fi soare.

Fi-va soare mâine,
de vrei să lupţi,
de vrei să spui DA.
Spun DA astăzi,
ca mâine să fie cer senin,
şi spun NU la ce e rău,
caci nu mai vreau amar si chin.

Aleg să zâmbesc, aleg fericirea,
deşi trebuie să lupt pentru ea,
să fac sacrificii,
să trăiesc simplu,
să nu privesc înapoi,
se merită şi am s-o fac.

Ajută-mă şi nu mă judeca,
ia-mi mâna într-a ta.
Încurajează-mă, nu te indigna.
Am nevoie de ajutorul tău,
nu trece nepăsător pe lângă viaţa mea.